…ma intampina blogul meu prietenos dupa atatea luni de tacere. Am luat o vacanta de la scris, dar azi revin. Cu un nou an adaugat vietii. Care parca a zburat. Nu o spun doar asa, pentru ca timpul devine tot mai pretios si mai fugar, dar chiar a trecut mai repede decat ma asteptam. Si m-a surprins. Nu stiu daca e varsta, anul sau situatia, dar m-am schimbat. Gandesc altfel, simt diferit. Am lasat trecutul departe de mine, credeam ca imi va fi imposibil. (il mai regasesc uneori in vise neclare din care ma trezesc obosita) Dar am reusit, mai usor decat ma asteptam, firesc. Toate s-au intamplat „de la sine”, fara interventii regizate, fara compromisuri chinuite. Asa se intampla atunci cand iti lasi inima sa aleaga. Asta cred acum, incercand sa imi explic cum am ajuns aici, azi. Adorm linistita si ma trezesc fericita. Nici nu indraznesc sa imi doresc altceva. Deja am mai mult decat e permis intr-o viata. Dar nu gandesc asa, incerc sa apreciez fiecare detaliu de clipa ce mi-a fost data, si incerc sa ma bucur, de mine, de noi, de viata si de tot ce imi mai poate oferi ea pe parcurs. Planuri? Am inceput sa le desenez si eu, desi nu demult fugeam de ideea de anticipare. Acum simt ca am langa mine persoana alaturi de care imi pot construi visele in forma si culoare. Indraznesc sa fac planuri. Le pastrez totusi intr-o sfera reala, e o forma permisa de a ma proteja.
Incep cu un vis simplu. Intr-o gradina parfumata cu flori de mar.