Nu imi place sa laud, sa ma laud sau sa fiu laudata. Imi displace in aceeasi masura ipocrizia precum urasc minciuna. Detest falsitatea sau masca pe care suntem nevoiti sa o purtam cu lasitate in fiecare zi. Urasc durerea, neputiinta si tacerea. Singuratatea ma omoara. Linistea ma destinde, paradoxal. Nu am nevoie de mult, dar nici de putin. Alegerile, prefer sa le faca ceilalti in locul meu, si sa sufar sau sa radiez de fericire lipsita de responsabilitatea deciziei. Cruditatea ma face sa plang. Soarele si verdele ma fac sa zambesc cu sufletul. Iubesc natura, cu fiecare particica neatinsa din ea. Imi place ploaia si sa dansez in ea. Muzica ma face sa respir pe ritmul ei si sa imi savurez viata, asa cum e ea, cu bune, rele sau neutre. Iubesc schiul, ma face sa zbor deasupra, sa plutesc pe nori, sa ating marea. Marea de stele in care m-as arunca si as uita ca exist, dar ar sti ea. Steaua in care m-as transforma.
Tu, pentru ca esti Lumea Mea si iti povestesc in fiecare zi cate ceva, ma accepti, cu sau fara voia ta, asa cum sunt…A TA.
